Textele Părintelui Constantin Necula vorbesc despre copii, viață, bunici, prietenii, vrăjmașii, capricii, deziluzii, vise sau împliniri, iertare ori împăcare, toate vegheate de apropierea de Hristos. În gândurile lui, auzi stele în miez de zi și răsărit în miez de noapte. Cuvintele au arșiță în brumărel și ger în august, metaforele dezleagă clinchet de fulgere și soare cu gura până la urechi, bucurie dincolo de țâțânile în care a înfipt-o nădejdea. Scrierile lui au vipie luni și răcoare marți, soare miercuri și joia frig strigător la cer, vineri suflet de vifor, sâmbătă curcubeu și duminică fior de Liturghie. Rostit cu pricepere și dăruire de Învățător, glasul său a ajutat tinerii să treacă pragul Bisericii, să rămână acolo și să audă prin fereastra sufletului glasul Ortodoxiei. La fel și textele cărții de față, porți larg deschise către frumusețea caldă a Bisericii, texte în care numește „articulațiile iertării lui Dumnezeu, „noduri de iertare ca motivație a postului, în care dezmiardă „o țară ca o liturghie, smerită și luminoasă, cuminte și cuprinzătoare, limpede ca un glas de copil în răcoarea colindei și în care copilul este „minunea aceea de alcătuire uman-dumnezeiască din care irumpe în viețile noastre o viață nouă. E o curățire în gândurile cu care privește viața, scrutându-i neajunsuri și povârnișuri. O curăție de orologiu oblojit de ceasornicar măiastru. Citindu-l pe Pr. Constantin Necula, te alături unei călătorii într-o grădină în care gândurile înfloresc cuvinte cu rod.