„Se tot repetă, în lung şi-n lat, că noua artă este imorală, decadentă, inumană şi neagră. Dar acest raţionament face trimitere la sănătatea de fier a obloanelor şi a formolului, adică la sănătatea morţii. Suntem întotdeauna decadenţi în raport cu trecutul: betonul armat în raport cu piatra, socialismul în raport cu monarhia patriarhală, Proust în raport cu Balzac. Şi nu este câtuşi de puţin inuman să vrem să-i construim omului o viaţă nouă; ea nu ar părea neagră decât dacă – jelind mereu după vechile culori – n-am încerca să vedem noile frumuseţi care o luminează. În orice caz, arta de astăziîi propune cititorului şi spectatorului un fel de a trăi în lumea prezentă şi de a participa la crearea permanentă a lumii de mâine. Pentru a reuşi, noul roman îi cere publicului să mai aibă încă încredere în puterea literaturii şi îi cere romancierului să nu-i fie ruşine să o facă. Sursă: Tact