"Poeta   Maria  Filipoiu  își   asumă  cu  mult  curaj ideea de a  publica  un  număr   însemnat  de sonete  creștine . E  vorba  aici de un gest subtil polemic.   Aceasta  pentru  că  sonetul  caracterizează   Renașterea , o  epocă  de emancipare  față  de dogmatismul medieval.   În  textele volumului este  evidență   tendința   ecumenică  a autoarei,   deschiderea  spre toate miturile consolatoare care propun,   prin   meditație   și  reculegere, o  mântuire  care  vine  de  la  o divinitate, oricare este aceea. Pelerinajul poetului este semnul  acceptării  celei mai  largi   interpretări  a  credinței . De fapt,   poeta   se  desparte de omul  trufaș  ori  sărac  de  credință ,   acceptând   existența   în  lume a unei  forțe  ordonatoare, mai presus de orgoliile muritorilor.   Iată  o justificare de a privi cu simpatie  strădania   lirică  a  Mariei  Filipoiu. " - Horia  Gârbea