„ Biografia poetului și contextul politic influențează receptarea creației. Chiar cu câțiva ani în urmă se încerca încadrarea lui Polkowski în formula cel mai de seamă poet din perioada stării de asediu, cu toate că în acest interval publicase doar un singur volum de versuri (Focul). În legătură cu prima etapă a creației s-au pronunțat importante voci critice: Stanisław Barańczak,  Jan Błoński, Tadeusz Nyczek și Marian Stala. Ei subliniază legătura misterioasă dintre „eul poetic, implicat în dileme morale și existențiale personale, și destinul tragic al propriului popor, mai concret istoria Europei de Est. Tristețea și tragismul istoriei sunt atenuate discret în această poezie prin puterea delicată a valorilor înalte, a căror existență evidentă, deși pusă în primejdie, oferă alinarea și speranța supraviețuirii demne a individului în cadrul comunității. […] În poeziile scrise în secolul al XXI-lea se manifestă grija față de patrimoniul culturii europene,  desconsiderate, persiflate sau distruse cu bună știință în numele ideologiei neantului. Acest motiv, comun în poezia polonă (vezi Miłosz, Herbert, Różewicz), este însoțit de spaima că, exilat din Europa și de atâtea ori trădat, Dumnezeu chiar a plecat. Un deșert terifiant, iată viziunea asupra Europei, comună generației de poeți mai vârstnici. – Józef Maria Ruszar