Zeci de titluri de roman din literaturile lumii aparțin genului de dragoste. Din motive divers-diferite: de timp să tot dispui pentru lecturi ce țin de epicul așa-numit „ușor, cu încrengăturile sale numeroase, însă, valoric, de ștachetă înaltă, dacă sincer le agreezi.
La urma urmei, în ciuda dedicației exclusive pentru scenă,   Romeo și Julieta  de Shakespeare, cu ale sale reluări sau recompuneri în oglinzi clare ori convexe, este tot un fără de egal roman de dragoste. Și ce poveste!...   Don Quijote de la Mancha  de Miguel de Cervantes este, în esența sa romanescă, o narațiune patronată de amor irezistibil cavaleresc și carnavalesc, sincer și orb. Și câte alte lucrări de gen…
Romanul  Pe drumuri de sticlă  de Delia Bodea Jacob – o scriitoare aflată în ascensiune – ține de epicul dramatic al dragostei spiritualizate. Volumul a apărut în acest an, într-o primă ediție, în limba română, la Editura Familia din Tel Aviv, Israel. Narațiunea se desfășoară în siajul unui iureș captivant de întâmplări și evenimente, departe însă de a fi integrat epicului de acțiune detectivistă.
În plină epocă dominată de deceniile așa-zis „de aur din România, povestea iubirii dintre Tatiana, studentă la Muzică, și Many (Kalman), poet, rebel și răzvrătit, capătă treptat accente dramatice cu inserții de epos politic, mai cu seamă aplicate cercurilor intelectualității, ale căror minți au fost subjugate de  conducerea țării.
Iubirea dintre Tatiana și Many aduce ideatic cu cea din romanul  Love Story  de Erich Segal, o poveste tulburătoare a unei iubiri curate, de epuizant calvar, care în vremea anilor '70 a făcut vâlvă, ba chiar a stors lacrimi. La fel și filmul cu titlu omonim.
Deosebirea dintre cele două povești de iubire o impune, aici, sfârșitul asumat al Tatianei, care nu mai suportă atmosfera cazonă, îndoctrinarea și ifosele de șef și fost șef, într-un mare oraș, ale tatălui ei, securist de „marcă, ins aciuit în România imediat după război, coborâtor din teritoriile dominate de sovietici, toți puși pe răzbunări și chivernisiri.