Patul lui Procust e romanul unor vanități rănite: a doamnei T. și a lui Fred Vasilescu, în primul rand. Tocmai ale celor cărora Autorul le da cuvântul, pe care-i îndeamnă să scrie. Doamna T. reușește mai bine să se confeseze, deși nici ea până la capăt. Fred Vasilescu, în schimb, nu vorbește deloc despre el însuși (nu aflăm niciodată de ce o părăsește pe doamna T. , pe care o iubea), preferând să se ocupe de Ladima și de Emilia, a căror relație îl intrigă, fiindcă nu descifrează în ea nicio urmă de vanitate. Din contră, o patimă greu stăpânită la Ladima, iar la Emilia un vag dispreț de femeie nesatisfăcută de darurile preponderent epistolare ale poetului îndrăgostit.