O colecţie de scrisori de dragoste trimise între 1928-1930 şi descoperite de curând într-o pivniţă prăfuită din Paris.
Testând limitele sale şi pe ale amantului ei ca să obţină plăcerea, Simone poate fi văzută ca o femeie înaintea timpului său, a cărei atitudine nonconformistă ne contestă prejudecăţile privind sexualitatea feminină şi a dus, în cele din urmă, la propria decădere.
Scrisorile domnişoarei S. înfăţişează portretul plin de viaţă al unei poveşti de dragoste de o pasiune aproape violentă, care evoluează în moduri şocante şi neobişnuite. Presărată cu observaţii lămuritoare din partea editorului ei, Jean-Yves Berthault, această corespondenţă deschide uşa spre o altă viaţă şi un alt timp, dominate de o femeie al cărui glas a răsunat cu mai bine de un secol în urmă şi care se aude şi astăzi.
Domnişoara S. , numită aici simplu Simone, a fost o doamnă educată şi cultă care a trait la Paris în zgomotoşii şi sofisticaţii ani douăzeci. Scrisorile pe care Simone le scrie lui Charles, amantul ei căsătorit, exprimă dorinţele, fricile, anxietăţile şi fanteziile sale – prin intermediul lor ajungem să cunoaştem îndeaproape o femeie extraordinară, al cărei apetit sexual nu cunoaşte limite şi a cărei dragoste obsesivă şi distructivă a fost dusă la extrem.