"Delan-avemîncepetotul'', îmispuneabunica -mea, încercând să - miexplice scandalurile de- acasă . N-avem a trimis-oșipemama în străinătate , acum 16 ani. Șinu doar pemamamea, ci pe altecâte văz utedemiide mame. Curând , n-avempâines-a transformatînn-avem mame, mame care nuînțelegeaucu ce augreșit în fatavreuneiinstanțedivinecăun „nu"săfieînlocuitde un altul, mai  strașnic  și  mai  adânc  în  viețilecopiilor lor. Amtrăit  însingurați . Toți . Părințilorle-au plecat copiii, copiilor le-au plecat mamele. Orfani bianchi. Nerecunoaștemdin priviri - avem aceaabsenta  caracteristică  omului pentru carecasanumaie demultacasă . Pentrucămamele au luatacasă alnostru cu ele, fară să -lmai poată așezăaltundevaînlume. Acum, ceimai  mulțidintre noi am ajunsla  vârstă lacare trebuiesăne facem unacasă  alnostru. Șinu putem pentrucănu nemaiaducem aminte cu ce-arsăsemene acelacasă :prima viațăne-a fostsărăcie , adoua-singurătate . Ogenerație  întreagăcareumblacuinima  în  batista . Iar LilianaNechităafăcutcelmaibun lucru cuputință- a scris despre noi, intelegandu-neîn tacere , pentrucă șiea, laun moment dat, s-a urcatîntr -un autocar, totcă sănu-lmai  audăpe n-avem. - MihailTamba , poet, Că  să  aibă  toțiundeplânge- 2019)