Paginile bizare  au înlăuntrul lor sensul modern al „tragediei limbajului, aflat mereu în ipostază de „intrat în şablon, capabil mereu de stereotipii, toate inevitabile în ordinea comunicării umane. Astfel, Urmuz nu ne spune numai despre mecanismele (anti)literaturii, ci şi despre capacitatea limbii de a se lăsa folosită. Urmuz e continuat (pastişat) de mulţi alţi avangardişti (şi nu numai), dar, ca atitudine, şi de Eugen Ionesco, în a cărui viziune el este „unul dintre premergătorii revoltei literare universale, unul din profeţii dislocării formelor sociale, ale gândirii şi ale limbajului.