E un adevăr limitat, dar un adevăr totuşi, că toate cărţile se referă la alte cărţi şi reprezintă experienţa doar tratând-o ca pe o altă carte.  Unele opere pot ridica această limită în totalitate: Don Quijote e o astfel de operă şi Orlando e alta. Quijote şi Orlando sunt cititori pasionaţi şi reprezentanţi ai autorilor lor, alţi cititori pasionaţi. [. . ] în Orlando dragostea este întotdeauna dragoste de lectură, chiar dacă apare ca dragoste pentru o femeie sau un bărbat.  Băiatul Orlando este fată virgină când e reprezentat în primul lui rol - acela de cititor. Harold Bloom, Canonul occidental