Vestul nu a fost doar  sălbatic ,  ci  și   întins .   Întins  pe  mii  de kilometri. Locuit la  început  doar de indieni. Apoi au venit albii.   Care  au  făcut  drumuri,   căi  ferate,   orașe .   Inclusiv   orașul  Florence, Oklahoma. Lumea  s-a schimbat pentru Cissy Sissney atunci  când  a  sărit   în  necunoscut,  din trenul  în  care ea,   familia  ei  și   alți   câțiva  zeci de oameni s-au urcat plini de  speranță   și   încredere . Lumea s-a schimbat nu doar pentru  că  un nou  oraș   urma   să   apar ă  pe  harta   statului  Oklahoma,  ci  și  pentru  că   apariția   aceasta  aducea cu ea  suferință ,   greutăți , foame, izolare.   Trenul din care  fetița   curioasă   și   plină  de  întrebări  a  coborât   în  pustietatea  imensă , a luat cu el toate  nădejdile ,   speranțele   și  micile ei bucurii. A abandonat-o. I-a  dat   în  schimb lacrimi  și  disperare.   Însă  totul se terminase pentru ea? Nicidecum. Pentru  că  trenul  acesta   trebuia   să   îi   aducă   înapoi   speranța .   Și  nu numai ei,  ci  întregului   oraș . Personajele care  apar   în   viața   micuței  Cissy, de la cel mai bun prieten – Kookie –  și   până  la  învățătoarea  de la care a  învățat   atât  de  multe  lucruri –  doamna  Loucien –, au determinat-o pe  micuța  Cissy  să   înțeleagă   că  din nimic se poate  naș te  un univers  în  care  viața  poate  fi   frumoasă   și   colorată .   Că   familia ,   casa ,   orașul   în  care  trăiești  pot deveni locul cel mai frumos din lume  dacă   lupți ,   înțelegi   și   iubești . Scris  într -un ritm alert, plin de  peripeții   și  aventuri,   atât  ale copiilor,   cât   și  ale oamenilor  mari , volumul „ Opriți  trenul! ne duce  într -o lume din care cu  toții  (nu doar  micuța  Cissy) putem  învață  ceva: atunci  când  oameni  atât  de  diferiți   prin  convingeri  și   trăiri  devin  una , totul este  posibil .   Ce faci  când  afli  că  trenul care  te   leagă  de  civilizație  nu mai vrea  să   oprească   în   orașul   tău ? Orice. Pentru  că  nu doar Florence avea nevoie de tren,  ci  și  trenul de Florence. Iar oamenii –  și   mari ,   și  mici – devin un organism viu, care  luptă  cu orice mijloace pentru  ca  victoria  să  fie de  partea  lor.   Prin   viteza  cu care se  desfășoară   acțiunea   cărții , noi devenim nu doar martori la  lupta   crâncenă  pe care o  mână  de oameni o duc pentru  supraviețuire ,  ci  și   părtași  la  această   încrâncenare , nu de  puține  ori  simțind   în  noi  deznădejdea   și   încordarea , bucuriile  și  optimismul personajelor  cărții .