Cartea  Tipuri psihologice  se numără printre cele mai cunoscute contribuţii ale lui Jung la psihologie. Autorul îşi propune să delimiteze, pe baza experienţei sale clinice, câteva tipuri de atitudine, structură şi de funcţionare a psihicului cu scopul de a oferi cititorului repere pentru a se înţelege mai bine pe sine şi pe ceilalţi oameni. Diferenţierea principală a tipurilor se face în introvertiţi şi extravertiţi, dar Jung discută şi despre patru funcţii psihice – gândire, simţire, intuiţie şi senzaţie – individul fiind, la naştere, de obicei, unilateral dăruit, cu o funcţie principală, precum simţirea, şi cu o funcţie secundară, precum intuiţia.   E de maxim interes locul pe care i-l dă Jung funcţiei sentimentului între funcţiile raţionale, alături de gândire. Autorul tratează pe larg despre legătura dintre sănătate şi depăşirea unilateralităţii naturale a omului, şi întregirea lui. Capitolul final al volumului conţine definiţiile principalilor termeni jungieni elaborate de chiar cel care i-a introdus în limbajul de specialitate.