„Una din cele mai cunoscute relaţii paideice din istoria psihologiei şi psihoterapiei este cea dintre Freud şi Jung. La început discipol preferat, ridicat de Freud la rangul de „prinţ moştenitor, Jung devine, începând cu 1912, fiu rătăcitor şi elaborează propria teorie despre inconştient şi terapia psihanalitică. Inconştientul colectiv ia locul inconştientului personal în centrul concepţiei lui Jung despre psihic. Nu doar ceea ce a fost îndepărtat din conştiinţă în prima copilărie dă conţinut inconştientului, aşa cum credea Freud, ci şi precipitatele experienţelor fundamentale ale speciei care n-au existat niciodată în conştiinţa individuală. Articolele din această carte, scrise de Jung în diferite momente ale vieţii, documentează evoluţia atitudinii psihanalistului elveţian faţă de psihanaliza freudiană de la acceptare fără rezerve la critică din perspectiva propriei concepţii. -  Vasile Dem. Zamfirescu