„ Cum putem gândi o utopie deschisă, materială și queer-feministă din interiorul numeroaselor fisuri pe care moștenirea și realitatea istorică a domniei capitalului le perpetuează? Cum putem deschide teoria marxistă a ființei generice spre afirmarea unei subiectivități politice revoluționare, descătușată de figura dominației masculine? Dacă însăși constituirea contemporaneității produce un timp bazat pe invalidarea și alterizarea unor experiențe, cum putem ieși din angoasa prezentului? Cum putem imagina un viitor desprins de liniaritatea normativă a temporalității? Acestora și multor altor întrebări la fel de urgente, Maia Șerbănescu încearcă să le creeze spațiu și să le așeze în relație, construind o lume eliberatoare a hibridizării și contaminării. Locuitoarele din ficțiunea speculativă OikosLogia sunt întrupări ale nădejdii că în ciuda naturalizărilor multiple, turnura mai este încă posibilă și că aceasta nu se poate înfăptui decât prin etica grijii și prin acțiune colectivă. Iar acest sentiment – nădejdea – este poate cel mai important în procesul de afirmare a nesupunerii. –Anca Bucur