„ Ion Vasile Şerban a fost, timp de patruzeci de ani, unul dintre cei mai respectaţi profesori din Universitatea Bucureşti. Numele lui s-a legat, până în 1998, de catedra de teoria literaturii, disciplină din care a făcut o pasiune constantă, pe care a ştiut să o insufle şi studenţilor săi. Temeinic şi foarte exigent cu sine, de o mare generozitate şi sensibilitate, profesorul Şerban a pus pe primul plan activitatea didactică, preocupat mereu de responsabilitatea uriaşă ce-i revenea în formarea şi stimularea gândirii libere. Dincolo de rigoarea conceptuală, exista şi o altă latură a personalităţii sale, mai puţin evidentă, care transpare în versurile scrise de-a lungul întregii sale vieţi. Cititor avid de poezie, Ion Vasile Şerban şi-a turnat în versuri sensibilitatea exacerbată. Poemele sale – în care se aud frecvent ecouri ale poeziei lui Tudor Arghezi şi Lucian Blaga, ale lui Ion Pillat şi Bacovia – dezvăluie profilul unui sentimental incurabil, reflexiv şi afectiv, preocupat de preaplinul lumilor lăuntrice. Poezia a fost pentru teoreticianul sobru şi riguros un violon d\'Ingres, un contrapunct existenţial ce transcrie o experienţă individuală, îndatorată tradiţiei moderniste interbelice. Publicarea acestui volum vrea  să întregească portretul unui autor care ar fi meritat, cu siguranţă, mai multă atenţie în timpul vieţii. – Carmen Muşat