„Î n noua sa carte de eseuri, autorul se încumetă să dea rostire unei experiențe dobândite pe parcursul a șase decenii, în legătură cu acest mister de contradicții divine care este femeia, cum o definește reputatul istoric francez și îndrăgitul filoroman, Jules Michelet. Este și motivul pentru care contemporanul său, mai tânărul Oscar Wilde, expedia subiectul despre femeie în celebrul său aforism: femeile sunt făcute pentru a fi iubite, nu înțelese.
În fond, multă vreme omenirea a iubit răsăritul și apusul soarelui, fără a înțelege de unde vine soarele și unde dispare! Nici Ștefan Sabău nu și-a propus prin aceste originale texte eseistice să înțeleagă femeile. Luminând însă diverse coridoare obscure, înțesate cu tot felul de clișee despre femei, autorul eseurilor ne propune o întreagă deschidere de unghiuri de vedere (ascuțite, drepte, obtuze, ahingite, complementare, suplementare, adiacente, opuse la vârf, consecutive) care măresc șansele cititorului de a curăța subiectul de buruienile crescute prin secole în această grădină frumoasă și roditoare, care e femeia. Din acest punct de vedere, cartea lui Ștefan Sabău este o amplă și robustă declarație de iubire! Volumul său de poezii din anul 2015,  Psalmii iubirii mântuitoare, confirmă o dată în plus legătura dintre autor și femeie, pe care o anticipa atunci cu forța celui care ajunsese să-i facă o declarație de iubire... până și unui... anotimp personificat (ați observat că toate anotimpurile sunt de genul feminin?), toamna: Eu vă iubesc frumoasă Doamnă! Cartea aceasta, oarecum jubiliară, întrucât este al zecelea volum al autorului (la distanță de cincisprezece ani de la debutul literar) trebuia să fie un omagiu. lată că s-a împlinit această bună-cuviință și avem chiar acest titlu, OMAGIU FEMEII.
Pentru Ștefan Sabău, care vede în fiecare om un frate, făcut după prototipul unic, chipul și asemănarea Domnului, orice omagiu ar fi adus la acest jubileu (femeii, părinților, copiilor ș. a. ), în fond și la urma urmei, L-ar fi adus lui Dumnezeu! Diferența înțelegerii textelor stă în libertatea autorului de a zugrăvi femeia în toate ipostazele, fie că îi sunt favorabile, fie că îi sunt nefavorabile. Indiferent de ipostaza în care o zugrăvește, veți vedea asta, autorul caută să echilibreze, pe cât posibil, balanța de culori și accente, dezechilibrată pe parcursul istoriei omenirii de numeroase clișee malițioase. Multe dintre soluțiile propuse de autor pentru echilibrarea acestei balanțe survin din împletirea celor doi (femeia și bărbatul) într-unul așa cum, vorba definițiilor dicționarelor, sunt reunite prin împreunare mai multe fire. Această operațiune, oarecum inversă creației femeii (desprinsă din coasta bărbatului) permite transferul calităților celor doi de la unul la altul, ca în principiul vaselor comunicante al lui Blaise Pascal: în mecanica fiuidelor, principiul vaselor comunicante spune că un lichid omogen care umple două sau mai multe vase care comunică la baza lor care sunt supuse aceleiași presiuni atmosferice, se va echilibra la aceeași înălțime în fiecare dintre acestea. Suprafața lor liberă se află în același plan orizontal, indiferent de numărul, de forma ori de volumul vaselor. Poate că într-un viitor nu prea îndepărtat vom dezvolta într-o nouă carte analogia dintre acest principiu din mecanica fluidelor, al vaselor comunicante, și cel al familiei, instituție greu încercată în acești ani din urmă de atacurile furibunde venite asupra ei din toate părțile. Tragem nădejdea că familia va ieși întărită din acest război în care abia a început să se apere. Va veni, însă, cât de curând, după toate previziunile, și vremea contraofensivei și a victoriei... - Autorul, 15 August 2023 Adormirea Maicii Domnului