„Încă din vremuri uitate de timp și de lume, fusese decis ca oamenii să fie diferiți de copaci. În primul rând, copacii nu aveau păcate precum oamenii și, prin urmare, Iadul nu le era destinat copacilor. În Raiul Copacilor se putea intra prin două porți, Poarta Mare și Poarta Mică. Pe Poarta Mare aveau acces doar cei mai virtuoși copaci, cei care avuseseră o viață grea în lumea oamenilor sau care pieriseră în mod subit ca urmare a acțiunii acestora. Pe Poarta Mică intrau cei care trăiseră o viață liniștită, în grădini botanice sau livezi, de exemplu, ori cei care nu-și împliniseră menirea. Măslinul fusese pus staroste la intrarea în Rai și, împreună cu cele trei ajutoare, cedrul, chiparosul și pinul, avea sarcina de a verifica faptele și înscrisurile cu care se prezentau copacii, pomii și arbuștii. Ca urmare a selecției lor, cei care intrau pe Poarta Mare aveau parte de viață veșnică și de pace sufletească eternă, iar cei care erau îndreptați către Poarta Mică urmau o altă scurtă selecție și li se ofereau una sau mai multe șanse la nemurire. acestea erau, în general, felurite reîntoarceri în lumea oamenilor, sub formă de mobilă, saboți olandezi ori scobitori și bețe de chibrituri.