Un uluitor roman despre dragoste și singurătate, dar și despre natura duală a identității și dreptul de a fi fericit, chiar și atunci când ești captiv în pânza de păianjen a durerii.
Este anul 2003, la câteva luni dupa ce Statele Unite ale Americii au declarat oficial război Irakului, iar lumea politică este în fierbere. Tensiunile sunt mari, crimele rasiale sunt în creștere, agenții FBI se infiltrează în moscheile locale, iar comunitatea musulmană este hărțuită și luată la ochi mai mult ca niciodată. Shadi, care poartă hijab, își ține mereu capul plecat. Adolescenta este prea ocupată să se înece în propriile necazuri pentru a mai găsi timp să se frământe din pricina bigoților.   Deși numele ei înseamnă bucurie, Shadi este bântuită de tristețe. Fratele ei s-a stins, tatăl se zbate între viață și moarte pe un pat de spital, mama cedează psihic, iar cea mai bună prietenă a ieșit în mod misterios din viața tinerei. Și apoi, desigur, mai este și mărunta chestiune a inimii ei... Care îi este frântă.   Shadi încearcă să își croiască drum prin această lume care se năruie fără să spună sau să se plângă de nimic. Își devorează propria durere, în fiecare zi retrăgându-se din ce în ce mai mult în ea însăși, până când, în cele din urmă, într-o zi, totul se schimbă.   Shadi răbufnește.   O emoție sfâșietoare  pătrunde în lumea unei familii musulmane în perioada de după atacurile teroriste de la 11 septembrie, având în prim-plan un copil de imigranți care își făurește o identitate neclară, se îndrăgostește și își găsește speranța – în mijlocul unui război modern.