În 1899, Calpurnia Virginia Tate are 11 ani şi se întreabă de ce sunt, oare, lăcustele  galbene din Texasul său natal mai mari decât cele verzi. Cu puțin ajutor din partea ursuzului său bunic, un pasionat naturalist, Calpurnia află că lacustele verzi sunt mai uşor de văzut în iarba uscată, fiind, aşadar, mâncate înainte de a crește mai mari. În timp ce explorează natura înconjurătoare, Calpurnia dezvoltă o relație foarte apropiată cu bunicul său, reuşeşte să depășească obstacolele conviețuirii alături de șase frați năbădăioși și învață ce înseamnă să fii domnișoara la începutul secolului XX.