A fost scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Capitalei.
După ce începe să publice versuri în ziarul România Liberă, în 1878 publică primul său volum, placheta de poezii „Poiana lungă. Amintiri, semnată doar cu prenumele de Barbu. După un scurt popas la Paris (1882-1884), pentru a-și desăvârși studiile juridice, Delevrancea publică volumul de nuvele „Sultănica. Prezentând o anumită tipologie și morală, Delavrancea s-a dovedit un magistral pictor de tipuri și de moravuri. Fără a avea adâncimea satirică și arta neîntrecută a lui Caragiale, proza creatorului lui Hagi-Tudose se înscrie în buna tradiție a nuvelisticii românești înregistrate până în acest moment, în ciuda unei interesante oscilații între diversele curente și metode literare. Delavrancea a demonstrat o mare prețuire pentru valoarea umană a omului simplu, omul naturii, față de țăranul cu întreaga sa zestre spirituală, cu imaginația sa ingenuă. Temperament cu fond romantic, oscilând între realitate și fantezie, prin bogăția problematicii operei sale, Delavrancea reprezintă una dintre cele mai puternice prezente literare de la sfârșitul secolului XIX-lea și începutul secolului XX. Prozator și dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, ajunge în 1899 primar al Bucureștilor. Rămâne în literatură, însă, întâi de toate prin Hagi-Tudose și prin trilogia dramatică moldovenească.