Conştient sau involuntar, Rebreanu scrie una din cele mai zguduitoare pagini despre drama evreilor din centrul şi răsăritul Europei Centrale, prinşi în conflicte ce-au măcinat imperii şi popoare. Povara insuportabilă a lui Iţic este condiţia de exclus de către micul univers, armata, al cărui element se simţise. Războiul şi antisemitismul locotenetului sunt agenţii care accelerează criza eroului ce nu-şi găseşte rezolvarea decât prin moarte.
În subterana nuvelei de război se ascunde drama puţin cercetată a crizei de identitate vs. alteritate pe care evreii Europei Centrale şi de Sud-Est au trăit-o acut. Şi cine altcineva ar fi putut-o explora decât Rebreanu care a cunoscut în ţinutul Năsăudului satul Trădam numit apoi Jidoviţa pentru că e un sat pur jidovesc într-o regiune pur românească, unicul sat jidovesc din Ardeal, care a trăit şi el condiţia de exclus o dată cu necazurile ce-i determină demisia din armată dar şi cu denunţarea sa ca trădător la Bucureşti, care a trăit criza provocată de alteritate şi identitate şi-a depăşit-o, fericită sublimare!, prin intermediul scrisului -  Elisabeta Lăsconi