Colecția „Alexandru Mușina – volum câștigător al Premiului „Alexandru Muşina pentru debut în poezie, ediția a VII-a   „Nu mai e nimeni între Ruxandra Novac și Antonia Mihăilescu la care rafalele de notații, trase în enunțuri cât mai scurte și mai pregnante, să fie atât de electrizate de iritare, angoasă și exasperare. Și nimeni la care, dedesubtul lor, să se simtă atât de acut traumatismul candorii. Tocmai pentru că acolo e sursa, Antonia bravează ea însăși în cinism, nu numai nelăsând nici o șansă imaginarului eufemizant (care „se lasă peste oraș, dar nu peste poemele ei), ci apăsând flagrant pe notația de denunț, gen: „oamenii au nevoie de stimulente gen morții din jur. E un cinism ca replică la traumă și trecut direct pe seama scriiturii, devenită un mecanism aproape sadic al consemnării seci. Antonia face alergie la orice iluzie și la orice adiere de reverie, anunțând brutal și cât se poate de răspicat: „cine nu-i rudă cu moartea nu-i ruda mea. Această somație promite ceva profund neliniștitor . Al. Cistelecan