Dacă Riscul gândirii nu s-a bucurat de atenţia meritată, probabil din cauza exploziei neaşteptate de producţii culturale – şi mai ales pseudoculturale – care s-a petrecut după decembrie 1989, noua lucrare a celor doi gânditori, scrisă după aproape două decenii, ar trebui să aibă toate premisele pentru a fi receptată cum se cuvine.   Sub forma înşelătoare a dialogului între cinci personaje caracterizate – fiecare – de un stil de gândire bine determinat cei doi ascund nenumărate giuvaere ale gândirii originale, penetrante şi vizionare. Cititorul obişnuit să caute pe copertă elementele care să-i permită măcar printr-un exerciţiu deductiv descifrarea ingredientelor discursului celor doi autori va fi surprins la fiecare pagină.  Daca „cele 5 lucruri esenţiale pe care trebuie să le ştii despre viată reprezintă de cele mai multe ori o simplă etichetă, sub care compoziţia eterogenă a conţinutului, superficialitatea şi caracterul facil al expunerii mulţumesc şi conving doar pe termen scurt, în cazul lucrării celor doi filosofi români lucrurile stau exact pe dos. În cele cinci capitole care analizează avatarurile gândirii sunt ascunse nenumărate modele de înţelepciune şi de disciplină a logosului, fără a fi anunţate, explicate cu toate determinaţiile conexe sau accentuate în vreun fel. Acesta este probabil cel mai elegant mod de a răsplăti cititorii: spunându-le cum fără a-i avertiza că.  Pentru cine îşi doreşte totuşi o etichetă care să uşureze clasificarea acestui volum, cea mai concisă şi mai potrivită este oferită de un binecunoscut dicton latin: Sapienti sat. Într-un ocean de soluţii, Sorin Vieru şi Terente Robert construiesc o insulă de probleme a cărei trăinicie este alarmantă şi, în acelaşi timp, reconfortantă.