„ Dacă tu ai uitat, distinse domn, îţi amintesc eu: sunt soţia ta. Astfel începe scrisoarea pe care Vanda i-o scrie soţului ei care a plecat de acasă, lăsând-o pradă unei furtuni de furie neputincioasă şi unor întrebări cărora nu le găseşte răspuns. S-au căsătorit de tineri la începutul anilor şaizeci, din dorinţa de a fi independenţi, dar apoi lumea din jurul lor s-a schimbat, şi faptul că la vârsta de treizeci de ani au o familie de întreţinut devine un semn de rămânere în urmă, mai degrabă decât de autonomie. El s-a stabilit acum la Roma, îndrăgostit de graţia blândă a unei necunoscute, alături de care zilele sunt mereu vesele, iar ea a rămas în Napoli cu copiii lor, măsurând tăcerile îndelungate şi amploarea înstrăinării.   Ce suntem dispuşi să sacrificăm, ca să nu ne simţim prinşi în capcană? Şi ce pierdem, când alegem să ne întoarcem? Pentru că nimic nu este mai radical decât abandonul, dar nimic nu rezistă mai bine trecerii timpului decât acele legături invizibile care îi unesc pe oameni. Şi uneori un simplu gest este suficient pentru a scoate la iveală ceea ce am încercat să lăsăm deoparte.
Domenico Starnone ne oferă o poveste emoţionantă şi intensă, povestea unei evadări, a unei întoarceri, povestea tuturor eşecurilor, cele care par insurmontabile şi cele care ne însoţesc o viaţă întreagă. Noduri este un roman provocator şi fascinant despre căsnicie şi familie, scris de unul dintre cei mai de succes autori italieni contemporani.