„Să deschizi un suflet sfios, să dezlegi o limbă ferecată, să dai curs unor sentimente și trăiri puternice, intime, să faci să răsară din interlocutor vîna aceea de mărturisire de adâncime, sinceră, cristalină, fără rest și să obții mărturia ca și când atunci și acolo s-ar fi jucat mântuirea lui nu w deloc ușor... Nici un gând, nici o rugăciune și nici o trăire nu trebuie irosite, căci ele împreună alcătuiesc scutul haric, hlamida de protecție a omului credincios în vuietul lumii, acum parcă tot mai deprinsă, mai decuplată de sursa binelui inițial... Cărți precum cea de față devin astfel importante, reprezentând ancore duhovnicești și temeiuri ale continuării efortului de desăvârșire al oamenilor, asigurând combustia de optimism spiritual, dar și know-how-ul viețuirii cu hristos într-o realitate ostilă, care Îi întoarce spatele de zi cu zi. Constituite cumva în răspunsuri date în avans la marea întrebare de la sfârșitul lumii... Răzvan Bucuroiu