„Nastratin era un hogea
(Dascăl sau învăţător),
Care a rămas de basmu’
Până astăzi tuturor,
Pentru că era din fire
Pe-o ureche, năzdrăvan,
Nu-l găseşti însă în faptă
Să fi fost vreun viclean.
El şezând odată-n şcoală,
Ce îi dete-n simplu-i gând:
–Ascultaţi, copii, le zise,
(Cu-ntâmplare strănutând):
Să ştiţi de-astăzi înainte
Că eu când voi strănuta,
Toţi bătând îndată-n palme
Să-mi ziceţi „hair-ola (să fie de bine)!