Pentru noi, Guadalajara 1970 a avut gustul driblingului „ Corsarului blond, al golurilor marcate de Sandu Neagu, Dembrovschi și Dumitrache, al bătăliilor cu Bobby Moore, Pele și Dobias. Dar Mexico ’70 a însemnat și amărăciunea „Gâscanului, tristețea lui Coe, disperarea lui Rică Răducanu. Douăzecișidouă de legende ale fotbalului românesc s-au „îmbarcat în paginile unei cărți pe care o citești pe nerăsuflate: „Naționala. Glorie fără noroc. Bogdan Costea vă spune povestea unei generații care s-a născut la Londra, a strălucit la Guadalajara și s-a destrămat la Helsinki. Cartea ne vorbeşte despre momentul unic al unei generaţii şi despre împlinirile tardive ale unora dintre reprezentanţii acesteia. Aflând despre ele, rămânem cu întrebarea: oare ştim să învăţăm din eşecuri? „ Am fost în „groapa cu lei. Povestea participării României la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic este fascinantă. Și, probabil, una dintre cele mai frumoase din istoria echipei naționale. Dar, în același timp, este o poveste cu multe întrebări care n-au avut niciodată un răspuns concret, o istorie cu regrete, care a generat mii de pagini de ziar și destule cărți cum este și cea pe care o aveți în mâini. Autorul acestei cărți, pe care merită să o citiți, mi-a amintit de vorbele celebrului poet latin Horațiu: Vai, ce repede zboară anii! și de cele ale lui Mihail Eminescu: Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri și niciodată n-or să vină iară. - Cristian ȚOPESCU