„Am învățat cu el în şcoala primară. Nu-mi era drag, pentru c-avea o figură răutăcioasă şi pentru că, de câte ori se uita la mine, se strâmba, ceea ce a făcut într-o zi să-mi pară grozav de bine când l-am văzut pe domnu Udrea c-o dată mi-l înșfacă de urechi şi-l toarnă „la bancă. Turnatul la bancă era teribil. Micul vinovat era aşternut cu pieptul pe capătul băncii, un monitor îl ţinea bine de grumaz, altul de picioare, și domnu ii trăgea cu varga la... spate, ca să gonească mintea la cap. Uncori domnu se înfuria straşnic de țipetele nenorocitului copil, s-atunci vergile se rupeau una după alta, şi asta-l necăjea și mai rău... pe domnu', vezi bine.