„Pavel Păduraru realizează visul dintotdeauna al romancierilor basarabeni de azi: de-a scrie un roman al tranziţiei.   Moartea lui Igor Alexandrovici  are însă şi ceva în plus. Este şi un roman parodic, băşcălios, picaresc, grotesc, unde marile teme şi eroii contemporaneităţii basarabene sunt persiflaţi. Cam toate personajele sunt caricaturale, dar, uimitor, poate tocmai de aia şi sunt veridice, pentru că sunt tipice pentru societatea basarabeană de după ’92 încoace. Un roman viguros, bine construit, solid, care ascunde în adâncurile sale şi un protest faţă de manipularea din toată lumea de azi, zicându-ne că aşa nu se mai poate. Un roman care se citeşte pe nerăsuflate. (Dumitru Crudu)