Cu 40 de ani în urmă, moștenirea Elenei Lupescu a reprezentat un subiect care a înfierbântat o scenă mai puțin vizibilă a României comuniste, constituindu-se într-unul dintre cele mai importante procese internaționale ale epocii Ceaușescu.  
Fascinantă este interacționarea în rețele tip pânze de păianjen a unor firme de avocatură sau case de licitații, prieteni și rude, diplomați, servicii secrete, ajungând uneori să se întrepătrundă pe un teritoriu comun, să se întâlnească din obligație sau în mod voit, să colaboreze sau să conteste decizii. În acest demers au fost implicate mai multe state prin contactele pe care autoritățile române le-au inițiat îndeosebi în Portugalia, Elveția, Spania, Franța, Olanda, R. F. Germania, Anglia, Brazilia, Mexic, SUA, Canada.
Moștenirea Elenei Lupescu și statul comunist descrie modul de lucru al personalului diplomatic, juridic și cultural, infiltrat de Securitate, parte dintr-un sistem limitat din interior de solicitările financiare pe care le presupunea orice acțiune judiciară internațională de anvergură.
În Moștenirea Elenei Lupescu și statul comunist , Diana Mandache prezintă unul dintre cele mai importante procese internaționale ale epocii comuniste, legat de recuperarea bunurilor și a valorilor Elenei Lupescu, soția regelui Carol al II-lea. Analiza acestei acțiuni de „interes național, care a implicat mulți specialiști străini angajați de statul român, îi permite autoarei să dezvăluie aspecte din viața personală a mai multor personaje-cheie și să descopere rețelele care le legau, sub comanda directă a autorităților comuniste de la București și a Securității.