În Mitologia primitivă , Campbell cercetează și scoate la lumină izvoarele mitului. Combinând exemplar profunzimea savantă cu entuziasmul, el analizează expresiile venerației religioase la oamenii timpurii și ecourile acestora în riturile triburilor primare supraviețuitoare. Campbell arată cum mitul ne-a modelat înțelegerea lumii, văzută și nevăzută, de-a lungul timpului. Pe măsură ce explorează și împărtășește imagini și practici mitice arhetipale, el indică, de asemenea, modul în care aceste concepte ne influențează viața personală.   După finalizarea seriei monumentale Măștile Zeului , Campbell a descoperit că lucrarea lui afirmă „unitatea rasei umane, nu numai în biologia sa, ci și în istoria ei spirituală. El a asemănat această unitate cu o simfonie în care diferite părți creează o „mișcare amplă. Poate mai mult decât oricând, percepția lui Campbell nu este doar iluminatoare, ci și inspirată.