... dacă ar fi să ne luăm după cele spuse de G. Călinescu în Istoria... sa: „Năzuinţa cea mare a lui E. Lovinescu a fost de a scrie nuvelă şi roman. Doar că această frază, în parte adevărată, nu ne poate satisface în prea mare măsură; şi aceasta pentru că ea nu ne dă o justificare destul de convingătoare a lui Lovinescu romancierul.
   Pentru a-l înţelege ca atare, va trebui să facem câteva sumare observaţii cu privire la dimensiunile prozei literare pe care a scris-o. Până în 1927, în afară de  Nuvele florentine  (1907),   Scenete şi fantezii  (1911) sau  Crinul  (1912), Lovinescu pare să fi fost preocupat de un nucleu în jurul căruia se adună următoarele romane:  Aripa morţii  (1913), republicat ulterior sub titlul  Comedia dragostei , apoi  Lulu  (1920), pentru ca în 1927 să topească la un loc  Comedia dragostei  şi  Lulu  sub titlul  Viaţa dublă.   Este poate scrierea cea mai slabă pe care a produs-o vreodată.
   În jurul anilor ’30 apar romanele ciclului  Bizu :  Bizu  (1932),   Firu’n patru  (1933),   Diana  (1936),   Mili  (1936),   Acord final  (1938–1939). În pauza dintre  Firu’n patru  şi  Diana  apar  Mite  (1934) şi  Bălăuca  (1935), în acelaşi ritm de un roman pe an. Marian Papahagi    ... Dacă însă  Bizu  păstrează o anumită egalitate de ton, portretul moral luminând detalii sufleteşti şi asumându-le ca pe nişte rezultate deduse din introspecţie,   Firu’n patru  duce frământarea erotică până la isterie. Bizu raţionalizează şi disociază exasperant de mult fiecare din micile întâmplări care îl văd alături de Diana Serea, frumoasa şi enigmatica colegă de la institutul unde lucrează, fără să izbutească să ajungă la o certitudine a dragostei ei pentru el, terminând prin a pleca la ţară, disperat de încăpăţânarea ei de a rămâne indiferentă la toate pornirile lui. În  Diana  se lămuresc lucrurile, ea este doar amanta directorului institutului, a unui coleg şi a lui Lică Scumpu, vărul lui Bizu, ajuns ministru; tot romanul este construit pe macheta romanelor de senzaţie şi dă impresia de literatură ieftină, mai ales în scenele melodramatice ale dezvăluirii de către Diana Serea a „probelor iubirii ei pentru Bizu.    Mili  este concomitent povestea amorului trecător al lui Bizu pentru Silvia (care va deveni apoi şi ca amanta lui Lică Scumpu) şi a dragostei târzii, doar bănuită o vreme, a lui Mili, soţia lui Lică Scumpu. pentru Bizu.
  Aurel Sasu