Romanul Micul Prinț , al scriitorului și aviatorului francez Antoine de Saint-Exupéry, a apărut mai întâi la editura Reynal & Hitchcock din New York, în engleză și în franceză, la 6 aprilie 1943, iar mai apoi la editura Gallimard din Franța, în noiembrie 1946.   Micul Prinț a fost votată drept cea mai bună carte a secolului al XX-lea în Franța. Una dintre cele mai răspândite cărți din lume, a fost tradusă în trei sute șaizeci și una de limbi, inclusiv în Braille, vânzându-se în aproape două milioane de exemplare anual, cu un total de vânzări de peste 140 de milioane de exemplare în toată lumea. Astfel, a devenit una dintre cele mai bine vândute cărți publicate vreodată și a doua carte cea mai tradusă în lume, după Biblie.   Micul Prinț este povestea poetică, cu ilustrații în acuarelă realizate de autor, a unui pilot naufragiat în desert care întâlnește un tânăr prinț căzut pe Pământ de pe un mic asteroid. Povestea este filosofică și include critici sociale, dar și remarci pe marginea naturii umane și a ciudățeniei lumii adulte. Această făbulă pentru adulți reprezintă, conform unei analize, o alegorie a vieții lui Saint-Exupéry - căutarea certitudinilor și a păcii interioare în copilărie, misticismul și credința sa în curajul omenesc și în fraternitate, dragostea adâncă pentru soția sa, Consuelo, dar, în același timp, și o aluzie la caracterul relației lor.   Deși în aparență este stilizată ca o carte pentru copii, Micul Prinț reprezintă un adevărat fenomen cultural de mai bine de șapte decenii.