Premiul Nobel pentru Literatură 1998
Memorialul mânăstirii are ca punct de plecare Portugalia secolului al XVIII-lea, un regat scăldat în bogăţii şi înţesat de biserici. Este perioada Inchiziţiei, a autodafeurilor, a epidemiilor de ciumă şi a marii expansiuni coloniale. Cele două personaje principale – Baltasar Şapte-Sori, un soldat abia întors de pe câmpul de luptă, şi Blimunda, o tânără care are darul clarviziunii – sunt alese de părintele Bartolomeu Lourenço să-l ajute la construirea „păsăroiului, un aparat de zbor. Invenţia preotului se dovedeşte reuşită, însă va avea consecinţe dramatice asupra tuturor celor implicaţi în realizarea ei. Bazat pe evenimente reale, printre care se numără şi ridicarea uriaşei mânăstiri din Mafra, acest roman, ca toate cărţile lui Saramago, depăşeşte limitele istoriei, preschimbându-se într-o parabolă complexă a existenţei umane şi a eternei lupte pentru dragoste, cunoaştere şi putere.