„ Prin  Fabule , splendid inventar de caractere, de scene din viață socială și politică, descrise cu profundă intuiție a moralistului, ajutată de un simț artistic superior, clasicul – aliat, de fapt, cu adeptul Secolului Luminilor – triumfă  asupra romanticului.
Crea ț ia moralistului Alexandrescu, admirat ă   ș i de contemporani,   ș i de urma ș i, nu- ș i afl ă  succesori mai  î nsemna ț i (... ). Poezia interiorit ăț ii, a sufletului tumultuos care caută și se caută în permanență pe sine, poezia reflexivității autentice se naște la noi odată cu Grigore Alexandrescu. La fel și acuta conștiință a scrisului înțeles că artă și că efort (... ), iar nu ca produs al spontaneității ocazionale. Mai puțin productiv decât majoritatea poeților din generația sa Alexandrescu este,   î n schimb, cel mai, artist. Nu practic ă  scrisul c a  pe o  îndeletnicire destinată intervalelor de otium domestic ori de agreabilă vilegiatură, ci scrie dintr-un sentiment al datoriei față de lumea în care trăiește și, totodată, cu o limpede conștiință a datoriei față de pagina scrisă. - Bianca Burța-Cernat