Matericul de față, cel mai vechi dintre cele cunoscute în ziua de astăzi, a ieșit, după cât se pare, de sub condeiul Avvei Isaia, duhovnicul sihastrei Teodora, fiica împăratului bizantin Isaac al II-lea Anghelos. El este alcătuit din cuvinte adunate, după asemănarea Patericului egiptean, de la marile Cuvioase din vremea de aur a Părinților pustiei, la care se adaugă o sumă impresionantă de sfaturi izvorâte din uriașa experiența pe care duhovnicul călugăriței de neam domnesc a adunat-o într-o viață întreagă de pustnicie.   Acest adevărat manual de isihasm a fost excelent și succint descris de către Sfântul Teofan Zăvorâtul, care l-a găsit la Ierusalim într-un manuscris medieval și s-a grăbit să îl traducă pentru folosul călugărițelor: „Povețele lui sunt îndreptate spre cele care duc viața sihăstrească, dar se potrivesc îndeobște tuturor monahiilor care au râvna să se desăvârșească în viețuirea călugărească: în chilia sa, orice monahie e o sihastră, dacă petrece cu dreapta înțelegere.