De-a lungul acestei cărţi, vom vedea nenumărate presupuneri de bun-simţ întoarse cu susul în jos. De exemplu: „Istoriile universului, spunea regretatul fizician Stephen Hawking, „depind de ceea ce este măsurat, contrar ideii obişnuite, cum că universul are o istorie obiectivă, independentă de observator". Deşi în fizica clasică trecutul este considerat ca existând sub forma unei serii inalterabile de evenimente, fizica cuantică urmează un set diferit de reguli, în care, aşa cum spunea Hawking, „trecutul, la fel ca viitorul, este nedeterminat şi există sub forma unui spectru al posibilităţilor.
Dacă tot am abordat acest subiect, vom discuta şi despre frustrarea de secole a fizicienilor, când vine vorba de exact acest lucru: mecanica cuantică există, ca urmare a unui „set diferit de reguli. În definitiv, înţelegerea gravitaţiei, printre altele, necesită găsirea unui mod de a reconcilia teoria relativităţii generale a lui Einstein, ce descrie cu acurateţe cosmosul la nivel macroscopic, pe scară largă, cu regulile extrem de diferite ce guvernează tărâmul cuantic al infimului. De ce ştiinţa la scară largă nu poate comunica cu ştiinţa la nivel subatomic? În mod uimitor, această carte ajunge la o descoperire în exact acest domeniu de cercetare, un Pocal Sfânt al fizicii.