„Crevasa adâncă dintre extreme revelează o umanitate abisală, de o autenticitate și o tensiune care ne amintesc sunetul aproape uitat al marii poezii.
Cu Federeii și All Death Jazz, Nicolae Avram și-a definit un spațiu inconfundabil pe harta poeziei contemporane, exprimând, prin galeria de portrete din lumea orfelinatelor, dramatismul condiției noastre de „ființe aruncate în lume. Acel lirism al precarității ontologice, al handicapului și transgresării umanului era filtrat, acolo, printr-o multitudine de voci și biografii.
„oare la ce mi-a folosit lăudăroșenia? la capătul drumului totul e întuneric și fără ieșire toate sunt aici copilul meu cu buzele vinete la ceasul potrivit aplecat peste pătuțul lui încep să-i mănânc capul de viu   (NICOLAE AVRAM)