Maramureșul, cu inconfundabilele sale biserici și mândrele porți „înfrânghiate, cu oamenii săi aspri, sinceri, care sunt stăpâniți de orgoliul lucrului bine făcut, știu să ia moartea peste picior, dar să-și respecte credința și tradițiile, a intrat în vâltoarea modernizării.
Ce va pierde această lume din bogația sa patriarhală, ce va câștiga din alinierea la cerințele mileniului trei? Aceasta este întrebarea pe care o pune albumul de față, care lansează în același timp și invitația de a vizita Maramureșul, în casele căruia vom mai găsi, să sperăm pentru mult timp, camera din față, gata pentru oaspeți.
Civilizația lemnului s-a păstrat intactă aici, în țara din creierii munților. Casele și bisericile moților sunt la fel de frumoase în simplitatea lor ca cele ale maramureșenilor. În câteva sate din Apuseni, localnicii și-au expus în gospodării miniaturale colecții de artă populară, care povestesc, în felul lor, „istoria lemnului. Muzeul etnografic și de Artă Populară din Lupșa reface, la alt nivel, același demers de regăsire a valorilor tradiționale.