Asa cum avea sa marturiseasca ulterior, in 1935, „am platit cu sanatatea mea si voi plati cu toata viata mea nebunia asta. Mi-ar fi fost mult mai usor sa castig cele cateva zeci de mii de lei incasate de pe urma  Maidanului cu dragoste  scriind doua, trei articole elogioase la adresa cine stie carui dobitoc ajuns ministru". La . aparitie, romanul a fost intampinat de critica vremii cu aprecieri pentru redarea impresionanta a „atmosferei colective de periferie" (S. Cioculcscu), desi n-au lipsit nici rezervele, impuse nu atat de „stilul afectat" al autorului, cat de „trivialitatile aproape unice" din paginile cartii, ce starnisera indignarea lui lorga. Intre cele doua extreme ale receptarii, se situeaza alte cateva afirmatii mai echilibrate, ce sesizeaza „tumultul de viata, pasiuni, drame" captat de autor, „realitatea indiscutabila" a oamenilor si peisajului periferic „cu clipele sale de nebunie si de destrabalare" (M. Sebastian), adevarata biruinta a romanului constand, dupa E. Lovinescu, in redarea admirabila a atmosferei mahalalei „cu o mare putere de evocare lirica, valabila intrucat e trecuta prin sensibilitatea vibranta a micului sau erou".