În cartea a treia a romanului său autobiografic,   Karl Ove Knausgard  descrie cu o onestitate dureroasă intensitatea și noutatea experienței copilăriei unui băiat hipersensibil, pasionat de muzică rock, care crește în umbra unui frate sociabil, a unei mame adesea absente și a unui tată cu accese de manie imprevizibile. Este începutul anilor ’70, familia s-a mutat într-o casă nouă pe coasta de sud a Norvegiei, iar viitorul pare să nu cunoască limite. O călătorie afectivă de o fidelitate absolută, o explorare proustiana a propriului trecut, o poveste deopotrivă intimă și universală, care pune problema capacității literaturii de a descrie viața în toate aspectele ei.