„Copil minune în anii de după al Doilea Război Mondial, adorat de melomani, dar discriminat și marginalizat cu încrâncenare de regimul comunist, Dan Grigore și-a luat revanșă binemeritată abia după 1989. Doar în afară granițelor, în extrem de puținele ieșiri artistice tolerate de culturnici, a putut să strălucească așa cum merită și să fie așezat de criticii internaționali în galeria marilor pianiști. În țara, i s-a făcut dreptate târziu, când zgomotul și furia unei vieți presărate cu piedici se transformaseră pe nesimțite în victorii morale.
Vă invit să vă alăturați dimineților pe care le-am petrecut stând de vorbă, să descoperim cu umor, franchețe și detașare angoasele și pasiunile unei vieți, ingredientele reușitei și ale unui destin spectaculos. (Dia Radu)