Mihaela-Genţiana Stănişor ne asaza in fata vietii sale interioare, cea de toate zilele. Compusa si descompusa intr-un ritm pe care doar jocul tragic de-a moartea i-l poate impune, proza aceasta cu infiltratii autobiografice tinde sa figureze un personaj polimorfic, polifonic, in care cititorul e chemat sa descopere frinturi de chip si gind, ale autoarei si ale sale, printr-o tensiune care-l prinde-n lanturi si, mai apoi, il desprinde, brusc, de lumea in care obisnuia, linistit, sa viseze. Fictiunea ramine singurul univers in care angoasa existentiala (de)savirseste fiinta.