Albert Mackey, cea mai respectată voce în masoneria americană de la sfârșitul secolului XIX, realizează în prezentul volum o sinteză a principalelor mituri, simboluri și legende ale francmasoneriei.   După părerea sa, „ obiectul legendelor masonice nu este stabilirea unor fapte istorice, ci transmiterea unor doctrine filozofice. Ele sunt o metodă prin care se comunică învățăturile ezoterice, iar studentul le acceptă fară referire la altceva decât utilitatea și semnificația lor în dezvoltarea dogmelor masonice. Să luam, de exemplu, legenda hiramica a celui de-al treilea grad. Ce importanță are pentru discipolul în masonerie dacă ea este adevărată sau falsă? Tot ce vrea el să cunoască este semnificația sa internă; iar atunci când află că scopul ei este să ilustreze doctrina nemuririi sufletului, el este satisfăcut de acea interpretare și nu consideră necesar să-i investigheze acuratețea istorică sau să-i reconcilieze contradicțiile aparente. La fel cu legenda pietrei unghiulare pierdute; sau a celui de-al doilea templu; sau a arcei ascunse – toate acestea sunt pentru el narațiuni legendare care au valoare doar pentru nestemata pe care o conțin. Fiecare din aceste legende este expresia unei idei filozofice.
Dar mai există și o altă metodă de instruire masonică, cea prin simboluri. Nicio știință nu este mai veche decât cea a simbolismului. Cândva, aproape toate învățăturile din lume erau transmise prin simboluri. Și chiar dacă filozofia modernă se exprimă acum exclusiv în propoziții abstracte, Francmasoneria rămâne credincioasă vechii metode, pe care a păstrat-o, în toată importanța sa originară, ca pe o metodă de comunicare a cunoașterii. Dar, deși în Francmasonerie există două moduri de instrucție – prin legende și prin simboluri –, în fapt, între ele nu există nicio deosebire esențială. Simbolul este o reprezentare vizibilă, iar legenda o reprezentare audibilă a unei idei ce se vrea pusă în evidență – a unei concepții morale produse printr-o comparație. Atât legenda, cât și simbolul sunt legate de dogme având un profund caracter religios; ambele sunt purtătoare de sentimente morale și ambele sunt menite ca prin această metodă să ilustreze filozofia Masoneriei speculative ".