În împrejurări grele, e cât se poate de firesc ca omul creştin să caute atât povăţuirea bună, cât şi adresarea directă către Dumnezeu şi Sfinţii Săi. Da, putem grăi Domnului şi tuturor Sfinţilor care au biruit lumea şi moartea. Avem această putere sădită întru noi, pentru că fiecare în parte este un membru viu al Trupului lui Hristos – Biserica, dar şi pentru că suntem persoane vii, oameni unici, copii ai lui Dumnezeu. De aceea, e cât se poate de firesc ca fiecare dintre noi să îndrăznească a grăi cu Părintele său – Dumnezeu Tatăl, cu Fratele nostru cel Mare – Hristos Domnul, cu Mângâietorul şi Ocrotitorul nostru – Sfântul Duh, cu Maica noas­tră – Preacurata Fecioară Maria, dar şi cu întreaga noastră familie – adunarea dumnezeiască a tuturor Sfinţilor.
Cu acest gând punem înaintea celor doritori, rugăciunile din această cărticică, suspinând dimpreună cu toţi cei ce suferă.
Sunt cuprinse aici rugăciuni către Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Duhul Sfânt, Preasfânta Treime, Preacurata Fecioară Maria, dar și către Sfinții Apostoli, Dreptul Iov, Sfântul Evanghelist Luca, Sfântul Haralambie, Sfântul Nicolae, Sfântul Pantelimon, Sfinții Cosma și Damian, Sfântul Columba, Sfântul Dimitrie Basarabov, Sfânta Parascheva, Sfântul Ioan cel Nou, Sfinții Epictet și Astion, Sfânta Filofteia, Sfântul Grigorie Decapolitul, Sfântul Ștefan cel Mare, Sfinții Martiri Brâncoveni, Sfântul Iosif cel Nou, Sfântul Ioan Iacob, Mărturisitorii din închisori, Sfânta Maria Skobțova, Sfântul Siluan Athonitul, Sfântul Sofronie Saharov, Sfântul Iosif Isihastul, Sfântul Porfirie Kavsokalivitul, Sfântul Paisie Aghioritul, Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Nichifor cel Lepros, Sfântul Ioan Rusul, Sfântul Nectarie al Eghinei, Sfântul Luca al Crimeii, Sfântul Sven din Arboga și Sfântul Ioan Maximovici.