• Premiul revistei Poesis Internaţional
• Premiul revistei Transilvania

Vocea care rosteşte aceste poeme, unele ca nişte incantaţii, altele ca nişte sfâşieri interioare, aparţine unui eu neliniştit şi neaşezat în lume, tulburat de o hipersensibilitate care-l face să simtă enorm: „dacă e frig, mie îmi este cel mai frig. / cînd e cald, mie îmi este cel mai cald. / locul acesta cine l-a ales?// la zece minute de mers e raiul. / faţa ta e cernită/ mâinile mele tremură. / de câte ori vine lepra, sapă gropile comune/ le îndeasă cu ce urăsc ei şi iubim noi/ până se şterg diferenţele.
La două zile distanţă  este un volum puternic, care reuşeşte să-l scoată pe cititor din confortul său cotidian („suntem ai pământului şi ai întunericului. din stirpea şobolanilor cârtiţelor vampirilor. locuim odăiţe magherniţe gropniţe. viermuim) pentru a privi lucrurile din jur cu alţi ochi, ceea ce reprezintă oricând o garanţie de calitate artistică. -  Luminiţa Corneanu  în România Literară, nr. 23, 2011