„Spuneam cândva despre Marcona că e un loc despre care s-ar putea scrie atâtea romane extraordinare câte nu ar încăpea în toate bibliotecile lumii. Geografic, Marcona e un sat cu care natura (în afară de numărul excesiv de mare şi de devastator al graurilor şi al ciorilor) n-a fost prea darnică. Este aşezat pe malul unui râu care nu are nimic deosebit şi tocmai de-asta îşi vede de treaba lui de vreo câteva milioane de ani. Câțiva localnici, în timp, au reuşit să se înece în el, unii de voie, alții pentru că așa le sunase lor ceasul ăla rău, căruia nu poți să i te împotriveşti orice ai face, orice ai zice, oricine ai fi. În vatra satului, se pare (cel puțin aşa susține un profesoraş de istorie care poate fi luat drept imaginea cea mai convingătoare a omului ratat profesional) că s-ar fi găsit, cu ocazia unor săpături, nişte oase omeneşti mai vechi decât Neanderthalul despre care am învățat la școală și despre care în mod atât de eronat se spune că e primul hominid apărut pe Terra, fără să se precizeze că el se află la Marcona.