Această  carte  fundamentală ,  Jung  și  post-jungienii,  ne  creează  o  imagine  despre modul  în  care psihologia  analitică  s-a dezvoltat  după   moartea  lui Jung,  din 1961. Samuels  analizează ,   clasifică   și   compară   direcțiile  contemporane ale post-jungianismului,   folosind   că  punct de plecare  în  demersul sau teoretic principalele  contribuții  clinice aduse de Jung  în  domeniul psihologiei abisale, pe care le  abordează  din punct de vedere teoretic  și  istoric, dar  și  critic. Plecând de la viziunea lui Jung  asupra  terapiei, autorul  reușește   să  sublinieze  într -o  manieră   nepărtinitoare  punctele  țări   și  punctele slabe ale  concepției  analitice, modul  în  care conceptele au fost confirmate sau revizuite  în   lumina  descoperirilor contemporane  și   să  traseze paralele atât cu  concepția   freudiană  a psihanalizei, cât  și  cu  dezvoltările  moderne ale  acesteia  din  școală   contemporană   psihodinamică . Valoarea acestui text este din acest punct de vedere extrem de  mare , oferind cititorului interesat  și  pasionat de domeniu o vedere  generală , integratoare, asupra principalelor curente din  psihanaliză  aflate la  intersecție  cu psihologia jungiana. Jung s-a aflat  prin  ceea ce a creat  în  domeniul psihologiei  înaintea  timpului sau,   această  este o idee  subliniată  de autor  în   numărate  rânduri.   Multe  din conceptele  sale  de psihoterapie  și  atitudinea  să   față  psihopatologie  sunt  reluate  astăzi   în  diferite forme  în  teoriile  analiștilor  de diverse  orientări . Avem nevoie  însă  de  perspectiva  pentru a  înțelege   mai   ales  ce au  în  comun toate aceste teorii  și   concepția  jungiana  și   să  nu privim numai la ceea ce le  separă .