Aflată la originea celor mai importante curente neomarxiste,   Istorie şi conştiinţă de clasă  cuprinde o culegere de eseuri de dialectică marxistă. În secolul XX, influenţa ei a fost enormă şi a atins gânditori ca Adorno, Habermas, ori Debord. Printre cele mai importante concepte ale cărţii se numără cel de „reificare, care e punctul de plecare al unei critici a tuturor formelor de înstrăinare din societatea burgheză, de la producţia de marfă la obiectivarea ştiinţifică şi tehnică. În epocă, lucrarea a stârnit numeroase dezbateri, fiind condamnată de marxismul oficial, iar Lukács silit să-şi abjure ideile, întrucât contestase anumite presupoziţii filosofice ale ortodoxiei marxiste, în special existenţa unor presupuse legi obiective ale istoriei şi societăţii.