„ Împrumutând limbajul tehnic al arheologiei, voi spune că istoria masoneriei poate fi împărțită în două perioade – una preistorică, iar alta istorică. Prima este tradițională, iar a doua documentară. Într-o cercetare istorică, fiecare dintre aceste diviziuni trebuie clar definită. Există și o altă împărțire, anume în istorie ezoterică și exoterică. Prima aparține exclusiv arcanei ordinului și, după cum am spus, nu poate fi subiectul cercetării istorice. Cea de-a doua revine în mod adecvat sferei studiului istoric și se supune tuturor legilor criticii istorice.
Atunci când abordăm francmasoneria ca pe una dintre organizațiile sociale ale lumii, ca pe una dintre acele instituții care reprezintă rezultatele civilizației și care au apărut pe parcursul evoluției societății și, în final, când analizăm care sunt influențele pe care condițiile diferite ale acelei societăți le-au produs asupra ei și ce influențe a produs la rândul ei asupra acestor condiții diferite, ne angajăm la găsirea unei soluții pentru o problemă istorică și trebuie să realizăm cercetarea folosind o metodă istorică, și nu altfel. Trebuie să eliminăm orice speculație, pentru că istoria se ocupă numai de fapte. " - Albert Mackey,   Istoria francmasoneriei